Dacă aș fi rămas la decizia inițială de a-mi lua concediu de creștere a copilului doar până când Sara va împlini 1 an, peste 2 luni și un pic ar fi trebuit să mă întorc la birou și să o las cu…cineva.
Când mi-am luat CIC pentru Alex nici nu mi-am pus problema de a sta mai mult de 1 an acasă. Eram băgată în priză, pornită să fac tot felul de proiecte. Uitându-mă înapoi cred că mă gândeam că am musai niște lucruri de demonstrat.
Să stau singură cu Alex mai toată ziua a fost minunat pe de o parte – descopeream lumea împreună cu el, ne jucam, râadeam, ne plimbam. Pe de altă parte însă, au fost momente când, sub greutatea apăsătoare a oboselii, a dificultăților, a stresului, abia așteptam să mă întorc la muncă, să pot purta conversații bogate și semnificative, cu adulți care se exprimă coerent, în cuvinte, care să mă asculte.
Când a venit vremea să decid cât voi sta acasă cu Sara am optat tot pentru un an. Aveam planuri de dezvoltare, idei de pus în practică, la fel ca în urmă cu aproape 5 ani. De data asta însă chiar am apucat să stau în concediu prenatal, nu ca la Alex, și am avut timp deci să stau cu mine. M-am gândit mult la unde sunt, la unde mi-ar plăcea să ajung, la ce schimbări aș vrea să fac, ce aș vrea să fac mai mult, ce aș vrea să fac mai puțin. Am stat mult de vorbă cu soțul meu și într-un final am decis să prelungesc CIC la 2 ani. Dosarul de indemnizație oricum nu era încă depus, așa că nu ne complicam viața prea tare.
A fost o decizie grea pentru mine, dar mi-o asum și știu că am ales bine.
Vreme ca să demonstrez, să implementez, să schimb, să inovez, să formez și să ajut la dezvoltarea unor oameni mai este. Acum e vremea să mă ocup de un “proiect” mult mai amplu și mai important. Să țin în brațe, să alin dureri, să râd, să mă las uimită de cele mai pure momente din dezvoltarea unui viitor adult, să sprijin, să susțin, să ghidez, să mă bucur de fiecare lucru din categoria baby’s first – primul zâmbet, primul dinte, prima linguriță de mâncare, primul cuvânt, primul pas, prima căzătură, prima ceartă, prima construcție – lucruri pe care, în mod evident, nu am când să le mai văd.
Sara nu e singura care are nevoie de mine. La 5 ani și aproape jumătate Alex pare să vrea să se agațe de noi cu orice ocazie. O iubește pe Sara și primește atenție însă deseori ne testează, ne pune răbdarea la înercare doar ca să vadă că e încă important, acceptat și iubit. Am mai spus-o și cu alte ocazii, să găsesc echilibrul între timpul petrecut cu fiecare din copii în parte și cu ei la un loc mi se pare cea mai grea misiune. Plus că, nici nu se va fi obișnuit bine cu noua viață în 4, că la toamnă va începe școala și asta înseamnă o altă schimbare mare pentru el. Mă bucur că voi fi încă acasă atunci ca să îl pot ajuta.
Așa că, oricât de grea ar fi viața de mamă de doi și oricât m-aș plânge că nu mai pot uneori, locul meu pentru următoarea perioadă e fix aici, lânga ei.
Sursa foto: Shutterstock
Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter.
You might also like
8 Comments
Cea mai bună investiție e în copiii tăi. Asta îmi zice mama de când eram mică.
Are dreptate :D
Ai ales cea mai plina de bucurii varianta. Iti dai seama cat de multe articole vei avea de scris? :)
Ooo, da! Numai timpul sa le scriu lipseste. :))
Sunt sigura ca ai ales cel mai bine pentru viitor. Va fi greu dar si frumos!
Zile pline de conectare si multe bucurii va doresc!
Scuze, Cristina, daca este o intrebare prea personala te rog nu-mi raspunde, dar daca nu, am o curiozitate: de ce a fost o decizie grea pentru tine sa prelungesti concediul (cand ati avut-o pe Sara) de la 1 an la 2? Ti-a fost teamă sa nu stagnezi profesional?
Perioada asta de dubiu a fost short lived dar da, motivul ținea de job. Nu de stagnare, ci de absența prelungită. Văzusem multe colege care s-au întors după 2 ani de stat acasă și acomodarea era dificilă. În 2 ani se pot schimba foarte multe într-o corporație.
Ai dreptate, așa este. Cred că depinde mult și în ce domeniu muncești și cât de conectata rămâi la ce se întâmplă în industria ta. Imi spunea prietenul meu (care este software engineer) că are colege întoarse din concediu de maternitate care au probleme în readaptare, dar cred că asta o chestie temporară și ține mult și de tine cât și cum te mobilizezi.
O altă colegă, de-a mea de data asta, s-a întors după 3 ani de maternitate (2 copii unul după celălalt) și s-a readaptat foarte repede. Adevărul e că noi suntem și într-un domeniu în care nu se schimbă multe așa repede, ne ocupăm de proiectări de clădiri. Matematica e tot aceeași de câteva mii de ani :))
Merci de răspuns :)